Ai obținut acordul. Rămâne de văzut dacă mai ai ce voiai să obții.
Negociezi un parteneriat important. Discuțiile durează, cealaltă parte nu acceptă exclusivitatea, iar tu vrei să ajungi, în sfârșit, la semnare.
Renunți la exclusivitate.
Contractul se semnează. Toată lumea e mulțumită.
Câteva săptămâni mai târziu, îți dai seama că tocmai exclusivitatea făcea parteneriatul valoros pentru tine.
Așa se întâmplă uneori cu concesiile. Fiecare pare mică și rezonabilă în momentul în care o faci. Mai ales când simți că ești aproape de un acord.
Și, fără să observi, începi să negociezi pentru semnătură, în loc să negociezi pentru rezultatul pe care îl urmăreai.
Flexibilitatea este o calitate. Până în momentul în care începe să schimbe sensul lucrurilor.
Tu știi ce nu ai accepta să pierzi în următoarea negociere importantă?