Ajungi acasă după o zi bună. Te descalți și abia atunci simți câtă oboseală ai strâns.
Până aici ai fost OK. Ai ascultat cu răbdare, ai și râs. Dacă te-ar fi întrebat cineva cum îți e, ai fi spus „bine” și n-ai fi mințit.
Îmi place clipa aceea de la intrare, când aprinzi lumina și poți să mai stai puțin așa. Oboseala are în sfârșit loc lângă bucuria zilei. Amândouă au fost cu tine toată ziua, doar că le simți abia acum.
Tu cum ești?