Ai investit prea mult ca să te oprești acum. Și uneori exact asta te ține pe loc.
La început, decizia avea sens. Ai analizat ce știai atunci, ai cântărit riscurile și ai ales o direcție în care credeai. Poate ai investit bani sau ani de muncă și i-ai convins și pe alții să creadă în ceea ce construiai.
Între timp, lucrurile s-au schimbat.
Au apărut informații pe care nu le aveai, iar ceva ce părea promițător consumă tot mai multe resurse fără rezultatele așteptate.
Observi schimbarea, dar îți este greu să accepți ce înseamnă.
Îți amintești cât ai muncit ca să ajungi aici și prin câte îndoieli ai trecut fără să renunți.
Și începi să cauți argumente pentru a continua.
Unele sunt încă valabile. Altele au devenit mai degrabă explicații pentru ceea ce ai făcut până acum decât motive pentru ceea ce urmează să faci.
Când ai construit ceva cu propriile mâini, nu mai privești rezultatul cu aceeași detașare cu care ai evalua proiectul altcuiva. În el se află timpul tău, reputația ta și o parte din imaginea pe care ți-ai format-o despre viitor.
Să schimbi direcția poate părea o negare a tuturor acestor lucruri.
Dar o decizie bună nu rămâne neapărat bună pentru totdeauna.
Poți să fi avut dreptate atunci când ai ales și să ai motive întemeiate să alegi altfel astăzi.
Luciditatea înseamnă aici să recunoști momentul în care continui doar pentru că ți-e greu să renunți la tot ce ai construit.
Mai ales când nimeni nu te obligă să continui, în afară de promisiunea pe care ți-ai făcut-o cândva.
Dacă ai lua astăzi aceeași decizie, cunoscând tot ce știi acum, ai mai alege la fel?